(Intervenţie
ţinută cu ocazia Simpozionului ’’Armata
şi societatea. Rolul factorului militar în procesul de dezvoltare a localităţii
Mangalia’’, derulat de “Ziua
Rezervistului”, pe 30.05.2013, la “Cercul
Militar” Mangalia)
de
profesor E.C.Ninu
`` Motto: “…Blazonul Armatei este cel pe care îl fac să strălucească militarii … !”
`` Motto: “…Blazonul Armatei este cel pe care îl fac să strălucească militarii … !”
Mangalia,
localitatea cu cea mai veche istorie
urbană a ţării (întemeiată, ca cetate grecească, de către coloniştii greci din
Heracleea Pontică, în sec. al VI-lea a.Chr., după Histria, dar înaintea Tomisului),
a beneficiat, de-a lungul timpului, de un statut cu totul şi cu totul aparte,
dată fiind şi poziţia sa strategică, geografică. Ea şi-a dovedit din plin
atributele sale de forţă militară (a se avea în vedere rolul avut în perioada
macedoniană, a lui Alexandru Macedon sau a lui Lisimah, unul dintre căpitanii
de corabie ai primuli fiind din Callatis, apoi, locul pe care-l ocupa în cadrul
ligii unor cetăţi pontice, disputa pentru hegemonie cu Tomisul, conflictul cu
Imperiul Roman, când forţa sa începe să scadă), politică-economică
(agricultura cerealieră şi viticolă, prelucrarea metalelor, creşterea vitelor, industrie
textilă, baterea unei monede proprii, împrumutul acordat cetăţii Histria, bază
de aprovizionare tentantă pentru armatele bizantină, bulgară, otomană,
anglo-franceză, germană etc., staţiune balneo-climaterică ş.a.), culturală
(putându-se aminti acea perioadă antică, în care învăţaţi ai locului, ca Istros
sau Dionisos Callatianul au făcut fala celebrei biblioteci din Alexandria, sau
celebrele statuete de tip Tanagra, sau „Cultul Cavalerului Trac”, sau mormântul
„Reginei din Neptun”, sau celebrul
papirus, unic în această parte a Europei, numeroasele şcoli, de care amintea
călătorul turc Evlia Celebi, în sec. al XVII-lea), religioasă (cu o basilică
creştină şi posibilitatea existenţei unor episcopi, înmormântaţi aici, cu cea
mai veche biserică ortodoxă din această parte a Dobrogei, construită în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, având
hramul „Sf. Nicolae”, din păcate demolată, dar şi cu cel mai vechi monument de
cult islamic din ţară, bijuteria arhitectonică care este „Geamia
Esmahan-Sultan”, la care veneau în hagialâc, începând cu sfârşitul sec. al XVI-lea, credincioşii musulamani
săraci) etc., etc.
